Așezarea fortificată de la Albești este situată în teritoriul callatian, pe limita lui vestică și pe linia unei artere de circulație ce asigură legătura dintre așezările din sud-estul Dobrogei cu cele din zona Dunării.
Ea se încadrează în categoria fortificațiilor cu caracter permanent, desemnate prin termenul de frurion, cu rol în apărarea și exploatarea agricolă a zonei. Apropierea față de Callatis, dar mai ales maniera de construcție a incintelor, caracterul cvasiurban al așezării, preponderența materialelor grecești susțin ideea unei creații callatiene. Celelalte elemente – getice și eventual scitice -, identificate prin obiecte de inventar și forme de manifestări spirituale proprii, dau măsura caracterului greco-indigen al așezării.
Perioada de locuire a sitului se plasează între secolele IV-III a.Chr. Ridicarea primei incinte, spre mijlocul secolului IV a. Chr. coincide cu acțiunea de organizare a teritoriului și cu perioada de dezvoltare economică a Callatidei. Ridicarea incintei a II-a poate să fi fost ocazionată de acțiunile macedonene de la sfârșitul penultimului deceniu al sec. IV a. Chr. ostile Callatidei și de dorința aceleiași puteri de a controla teritoriul și traficul comercial în zonă. Incinta a III-a marchează o extindere spre sud și vest a suprafeței fortificate, în acord cu perioada de dezvoltare economică deosebită din secolul III a.Chr.
Etapele de existență ale așezării corespund, în general, cu cele trei momente de construcție a incintelor. Primele două etape se plasează spre mijlocul și în a doua jumătate a sec. IV a.Chr. (eventual sfârșitul sec. IV / începutul sec. III a.Chr.). Suprafața locuită, delimitată de primele incinte este de cca. 1350 m2, respectiv 1680 m2. În etapa a III-a, suprafața locuită este de cca. 3200 m2 și depășește spre sud și vest spațiul fortificat. Din punct de vedere cronologic această etapă se plasează în sec. III a.Chr. (după primele decenii ale secolului) până spre sfârșitul lui sau începutul secolului următor.
Meșterii greci aduși de la mare distanță au utilizat soluții ingenioase. Marginile zidurilor sunt compuse din blocuri de piatră pe ale căror colțuri au fost săpate mici șanțuri. Numite tehnic “colțuri de nivel”, acestea permiteau verificarea verticalității si planeității structurii prin cunoscuta metoda cu plumbul si sfoara, folosită și astăzi. Înainte de a face parte din structura zidului, blocurile de piatră erau atent verificate, șlefuite si însemnate conform poziției pe care urmau să o ocupe. Întregul edificiu era ridicat pe o fundație la fel de atent construită.
Căderea economică de la sfârșitul secolului III / începutul sec. II a.Chr. este evidențiată prin materialele de import. De altfel, sfârșitul sec. III a.Chr. reprezintă momentul încetării existenței și a altor așezări din Dobrogea. În această perioadă în Dobrogea se înregistrază raiduri ale bastarnilor și prezențe ale sciților (ultimii atestați în izvoarele literare și recunoscuți prin dovezi materiale, în special monetare). Este posibil ca tocmai constituirea în zonă, între Callatis și Dionysopolis, a unor „regate” scitice, să fi reprezentat un motiv de încetare a funcționării așezării fortificate de la Albești.
Sursa : https://www.minac.ro/cetatea-elenistica-de-la-albesti.html
Sursa foto : Dan Ștefan – Albești 2016 – vedere aeriana
No responses yet