Sulina – un petic de civilizație în pustiul primitiv al deltei

Un cătun de pescari în urmă cu aproape două secole, Prin gurile Dunării au apărut la un moment dat pirații, care le ofereau pescarilor o parte din pradă, în schimbul peștelui. Sulina a fost cotropită de greci, turci, germani și ruși, fiind un nod important în circulația pe Dunăre și un punct strategic. Din 1856 s-a înființat Comisiunea Europeană a Dunării, a fost construit Farul Vechi, iar orașul Sulina a devenit o Europă în miniatură. Acum, acest lucru se observă doar în cimitirul multietnic din oraș, un loc plin de legende, în care și-au găsit liniștea veșnică cetățeni de 21 de naționalități și din 6 culte religioase.

La capitolul legendar există afirmarea că Sulina ar fi existat încă din secolele VI – VII î.Hr., ca „meleag al vestiților traci cimerieni”. La capitolul istoriei verosimile, se știe că Grecii și Romanii antici traversau Delta Dunării în expedițiile lor pe Dunăre și mare, fără ca vreun port să fie semnalat sau să fi lăsat vreo urmă arheologică în actualul areal al Sulinei, și fără ca să fie cert că navigația era atunci posibilă pe brațul ulterior denumit Sulina, pe atunci mai întortocheat de meandre și mai neînsemnat ca debit decât azi.

La capitolul „istoriei dovedite și scrise”, documentele prezintă Sulina începând cu perioada bizantină, prima mențiune datorându-i-se lui Constantin Porfirogenetul care, în lucrarea sa De Administrando Imperii, îl pomenește cu numele de Solina. Tot cronicile bizantine menționează că flota grecească a trecut pe aici în cadrul expedițiilor de apărare împotriva Bulgarilor, premergătoare bătăliei de la Ongal (anul 680).Apoi, Sulina poate fi întâlnită în mai multe portulane și hărți italiene din secolele XIV și XV, printre care se numără harta întocmită de Pietro Visconti în anul 1327 și portulanul genovez din secolul al XIV-lea, tipărit de către cărturarul Dimitrios Tagias.

Palatul pe care l-a ridicat Comisia Europeană a Dunării era o clădire foarte mare, în disproporție cu restul orașului. ”Impunător, monumental, ca reședința unui guvern din colonii. Casele din jurul lui sunt locuințele funcționarilor superiori de la Comisiune. Vile cochete îmbrăcate în iederă și glicină, terenuri de sport, toate așezate simetric. Curățenie, ordine, confort englezesc. O insulă, un petic de civilizație în pustiul primitiv al Deltei Dunării”, scria Jean Bart în ”Europolis”.

Sursa: www.discoverdobrogea.ro

Sursa: www.wikipedia.ro